Astăzi am zăbovit mai mult în grădină profitând de
căldura dăruită de soare cu așteptată generozitate. Am admirat o tufă de
ghiocei ascunsă la tulpina unui vișin. Câtă voioșie, câtă smerenie în gingașa
floare! Aș vrea să-i iau în casă, dar neprihănirea lor mă oprește. Mă aplec
stingherită de nesăbuința gândului și cu glas șoptit îmi cer iertare.
Curajul și convingerea ghiocelului că solia pe care
o aduce oamenilor este unică, că ea trebuie adusă cu orice jertfă, mă trimit cu
gândul la dragostea lui Dumnezeu pentru omenire care și-a trimis unicul fiu
pentru mântuirea noastră.
Lumina soarelui îmi amintește că e primăvară, că
trebuie să mă bucur de viață, de renașterea întregii naturi.
Privesc încă o dată ghiocelul, lacrimă albă, pură,
aflat într-o veșnică aplecare spre locul pătimirii și fericirii lui.
Simt cum inima mi se face floare, iar clipele devin
frunze fragede, ca degetele de copil răsfirate spre albastru senin al cerului.
Fermecată de îmbrățișarea razelor de soare, mă îndepărtez
încet, pășind prin tăcerea minunilor ce-și ițesc ochii de azur, privindu-mă cu
bucurie.
Buzele
murmură lin: Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu,
21 martie 2017
***
Imn de viaţă
Fir de moarte se
strecoară
prin cenuşa arsei
toamne...
Clopote îşi ţes
marama
suspinând ...
Cântă-n cor strămoşii
imn de viaţă, viaţa
lor,
legănând
un ram ce poartă
mugur-floare,
floare-n zbor...
Fantezii lirice în
nopțile cu maci albaștri,
ed. Rafet, Râmnicu
Sărat, 2016
***
"Primăvara
este anotimpul reînnoirii, momentul în care energiile concentrate în sămânță se
eliberează. Pentru a se elibera, sămânța trebuie, însă, mai întâi să moară.
Această moarte este condiția pentru ca germenele să poată ieși, să devină
rădăcini, tulpină, ramuri, frunze, flori, fructe... Până acum, sămânța era o
creatură înțepenită, inertă, așteptând niște condiții propice pentru a menține
viața și a produce fructe ce vor da, la rândul lor, semințe noi.
Ca un cadavru părăsit într-un mormânt, sămânța pare complet moartă o anumită vreme. Primăvara însă, odată cu revenirea căldurii, există reînviere peste tot unde există niște semințe; orice mic mormânt se deschide, lespedea se ridică și germenele apare. Tot la fel, va veni într-o bună zi și învierea pentru ființa umană care s-a expus vreme îndelungată la lumina și căldura soarelui spiritual."
Ca un cadavru părăsit într-un mormânt, sămânța pare complet moartă o anumită vreme. Primăvara însă, odată cu revenirea căldurii, există reînviere peste tot unde există niște semințe; orice mic mormânt se deschide, lespedea se ridică și germenele apare. Tot la fel, va veni într-o bună zi și învierea pentru ființa umană care s-a expus vreme îndelungată la lumina și căldura soarelui spiritual."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Foto:
arhiva personală
