Am sentimentul că trăiesc într-o lume lipsită de
sens, de culoare, de viață.
Încerc să învăț de la flori și cer, de la munți și
ape, de la ploaie și noroi, de la vrăbii, de la nori, cum să-mi scriu dorul pe
piatră, cum să-mi cern timpul pe vatră...
***
Aripi şi umbre
Am coborât din timp
cu zâmbetul unei vieţi
cât imensitatea universului.
Am păşit pe nori,
pe cuvânt,
pe piatra arsă de sete,
sub ochii-flăcări
ai Păsării Phoenix…
Am plâns pene şi sori,
am agăţat fulgere şi scoici
în pletele albastre
ale ploilor de vară…
Mi-am scuturat
cămaşa
de flori şi păsări
peste gândurile bărbatului de ceară,
mi-am îngropat
iubirea
în coarnele cerbilor
şi în trădarea macilor…
Am doinit fluturi şi ape şi doruri
până când cerul
mi-a crescut aripi şi umbre…
Am coborât din timp
cu zâmbetul unei vieţi
cât imensitatea universului.
Am păşit pe nori,
pe cuvânt,
pe piatra arsă de sete,
sub ochii-flăcări
ai Păsării Phoenix…
Am plâns pene şi sori,
am agăţat fulgere şi scoici
în pletele albastre
ale ploilor de vară…
Mi-am scuturat
cămaşa
de flori şi păsări
peste gândurile bărbatului de ceară,
mi-am îngropat
iubirea
în coarnele cerbilor
şi în trădarea macilor…
Am doinit fluturi şi ape şi doruri
până când cerul
mi-a crescut aripi şi umbre…
Fantezii lirice în nopțile cu maci albaștri,
ed, Rafet, Râmnicu Sărat, 2016
