Cu mult timp în urmă, am
fost vizitată de o tânără doamnă, însoțită de
mama dumneaei. Îl
căutau pe soțul meu. Acesta,
nefiind acasă, le-am invitat să-l aștepte.
Ca o gazdă bună ce sunt, le-am servit cu o cafea (pentru mine un ceai)
și, din una, din alta, le-am întrebat care e scopul vizitei. Mama doamnei mi-a răspuns foarte repede:
- Domnul S. a cerut-o în căsătorie pe fiica mea și am venit să fixăm data
nunții. Dumneavoastră (adică eu) sunteți sora viitorului ginere?
Am răspuns zâmbind:
Nu am înțeles de ce răspunsul meu atât de amabil le-a supărat cumplit pe cele două doamne, încât au
plecat val-vârtej, fără să-și ia rămas bun, sau măcar să-mi
mulțumească pentru cafea.
Ce ți-e și cu politețea asta?!
Din ciclul ”Întâmplări din viața mea”
