…Dacă ai reușit în viață, nu te agăța de nereușitele altuia!
”…Cînd
un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să
lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a
lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în
viciul său.
Dacă unul îşi
reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul,
care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră
încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin
spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în
abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează
cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.
Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă
sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei
flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie, dacă nu avem smerenie, va
urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Dacă reprimi
foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze
mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante
chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să
compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte.
Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii
trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar
sentimentul frustrării o confirmă.
Ochii noştri nu
sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se
căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne
înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în
dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă ai reuşit
în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele
cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi
a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este
ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul
cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente
specifice lor.
Slăbeşte,
bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta,
bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a
pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte
emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi
cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras
şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment
neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul
grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în viaţa noastră nu există
profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.
…
Acum știu, știu
că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de
milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii
care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat
și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura,
alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătura rea, orice
dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. Acum știu, am
aflat și eu…”
Nicolae
Steinhardt
sursa: internet
