marți, 7 aprilie 2009

TĂCEREA

Tăcerea nu e întrebare pierdută-n cele patru vânturi, nu este-o simplă întâmplare; ea s-a născut din vers şi cânturi.

Tăcerea e un gând ce doare când strigi lumina ce se stinge umblând în dor şi pe ponoare şi cerul înstelat te ninge.

Tăcerea adoarme-un răsărit rănit de-o suliţă fecioară, de groază, amurgul a-mpietrit iar nord şi sud îngenuncheară.

Tăcerea e-nceput de moarte ce umblă-n boabele de viaţă secând izvor în miez de noapte, strivind iubirea-n dimineaţă.

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 6 aprilie 2009