CURS FESTIV LA LICEUL "IOAN SLAVICI" DIN PANCIU

A mai trecut un semestru… a mai trecut un an… o nouă serie termină liceul… Lacrimi, flori, zâmbete, vorbe emoţionante şi îmbrăţişări. Astăzi particip la ultimul curs festiv în calitate de diriginte. E ultima mea promoţie. Nici nu ştiu cum au trecut patru ani… Îmi amintesc de actualii absolvenţi cât de dezorientaţi erau în primele zile ca elevi de liceu, cât de neîncrezători erau în ei înşişi, cât de mult au suferit când au luat primele note mici şi cât de mult s-au bucurat când au primit note mari. Au plâns, au râs - trăiri contradictorii. Dar au învăţat să se descopre pe sine şi mai ales au aflat că pot mult mai mult decât credeau. Au fost mulţumiţi când au promovat clasa, s-au încurajat la corigenţe, au dansat la petreceri până în zorii zilei şi au participat la activităţi educative. desk Au fost elevi şi acum sunt absolvenţi! Cei 30 de elevi ai clasei a XII-a D, profil filologie, sunt astăzi prezenţi la cursul festiv. Profesori şi părinţi le sunt alături. Pentru că şi astăzi au emoţii. Se încheie un drum şi începe altul! Pentru ei urmează un mare necunoscut, dar sunt sigură că vor reuşi. Au trecut cu bine peste toate, dar ceea ce urmează va fi şi mai greu pentru că de acum încolo nu vor fi evaluaţi doar în note, ci şi în realizări, în fapte. Viaţa trebuie abordată cu optimism, dar şi cu responsabilitate. S-a sfârşit o etapă a vieţii lor, şi trebuie să se îndrepte cu încredere spre următoarea. “Să vă bucuraţi de tinereţea voastră şi să o valorificaţi, fiindcă acesta este cel mai mare atu pe care il aveţi.” “Şi să nu uitaţi că în fiecare om este o lumină care se actualizează doar în comuniune, în iubire. Voi sunteţi lumină şi vă urez să fie lumină pe cerul vieţii voastre!” Vor trece anii şi vor descoperi că inima le-a rămas aici, la liceu, şi aici se vor întoarce mereu şi mereu pentru a-şi încălzi sufletele la lumina amintirilor. Aşa cum m-am întors şi eu pentru a dărui lumină din lumina mea. Această lumină este un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea reciprocă, sentimentul de a avea totul: dăruind lumină avem iubirea celorlalţi, avem totul. A fost un moment emotionant! Fiind ultimul eveniment de acest gen din viata mea, nu putea să nu mă atingă pe suflet. În ochi am lacrimi atât de bucurie cât şi de tristeţe. Mă bucur în suflet pentru că am reusit, pe parcursul celor 4 ani, să ajut la formarea unor oameni. Simt totodată şi o tristeţe, pentru că s-a terminat. Toate vor rămâne amintiri plăcute. Nu regret deloc trecerea timpului şi sunt mândră de ceea ce am realizat! Panciu, 10 iunie 2009