duminică, 4 iulie 2010

Revelaţie


În viaţă ai parte de bucurii, de tristeţi, de împliniri, de eşecuri, de vorbe bune sau rele, de întâlniri cu fel de fel de oameni.
De curând am descoperit că...
...sunt oameni care nu dau doi bani pe mine.
      Da, am experimentat şi sentimentul acesta. Sunt oameni care-mi dau senzaţia că-s cea mai invizibilă femeie de pe planetă. Ok… este percepţia lor. Îi respect şi trec mai departe fără să privesc în urmă. Eu nu pierd nimic. Sentimentul este asemănător cu cel pe care mi-l dau persoanele care mă consideră inferioară.
     Eu de felul meu sunt foarte deschisă în relaţiile cu oamenii. Mă expun, sunt sinceră, îi ajut, de regulă ţin partea celor slabi. Pentru felul meu de a fi sunt catalogată ca fiind slabă şi proastă. Dar nu asta contează pentru mine. În fond, eu am avut nişte ţeluri pe care le-am îndeplinit, mai am încă o grămadă care aşteaptă, am o viaţă imprevizibilă.
    Îmi place să fiu prostul care surpinde. Numai pe cei care au ochii şi sufletul să remarce.      Restul nu contează.
Panciu, 04 iulie 2010