Astăzi trăiesc
într-o clipă de sinceritate
pentru a-mi răsfira
tăcerile unui timp,
pentru a-mi aduna
privirile despletite
pe cărarea pustiului.
Astăzi sunt
înserarea unei stele
care s-a trezit
în amurg de anotimp
pentru a luci
printre crengi de gând
şi umbre de vis.
Astăzi,
în adâncuri de amintiri,
toarce luna
despicând
fire subţiri de noapte
legând apoi cu ele
pierderea şi găsirea.
Astăzi
izvoarele cântă
despre vechi şi noi iubiri
rătăcite-n salba vremii
şi-n zidiri
de cuvinte tainice.
Astăzi sunt
răscolirea vântului
care împrăştie
în uitare
nisipul din clepsidră
amestecându-l
cu dorurile pietrelor
albe şi mute,
cu zborul cocorilor
rătăciţi în veşnicie.
Astăzi sunt
fiinţa
cu grai de lumină
şi aş vrea
să şoptesc... un surâs,
să înserez... o lacrimă,
să trezesc... o taină,
să ascund... o fericire,
să iubesc...
să iubesc...
Panciu, 29 decembrie 201000
