De multe ori un simplu cuvânt,
un simplu gest poate să distrugă.
Cuvântul ne mângâie, cuvântul ne doboară!
În nebunia noastră de atotştiutori
uităm că de fapt
la început a fost cuvântul şi cuvântul este creaţia!
Se pare
că ne jucăm cu focul
şi când nu respectăm puterea cuvântului,
ne ardem.
Un cuvânt, un singur cuvânt distruge!
Nu-l aruncaţi la întâmplare!
Iubiţi şi respectaţi cuvântul!
Doar aşa veţi fi la rândul vostru iubiţi!
* * *
Îmi ninge noapte pe cuvânt,
îmi plouă stele într-un cânt,
îmi este chin în dimineaţă
iar lacrima mă plânge-n ceaţă
când rătăcită sunt în dor
şi-mi caut viaţa într-un nor.
îmi plouă stele într-un cânt,
îmi este chin în dimineaţă
iar lacrima mă plânge-n ceaţă
când rătăcită sunt în dor
şi-mi caut viaţa într-un nor.
* * *
Sunt suflet-gând într-un cuvânt,
sunt mângâiere şi descânt,
sunt căutare şi durere.
* * *
Coboară gând albastru în cuvânt
să-şi tăinuiască vina ancestrală,
să-şi ocrotească morile de vânt
ce-au măcinat povestea într-o seară
trăită dureros în zbucium şi în dor
când drumul l-a pierdut întâia oară
şi-a rătăcit apoi prin nopţi de zbor
iubindu-şi cu tristeţe clipa singulară.
* * *
Coboară azi iubirea în cuvânt
să ne deschidă poarta către cer,
să devenim speranţă, dor şi cânt
în clipa anonimului mister.
* * *
Mai bine aşteptă-mă-n cuvânt
să-ţi dăruiesc izvorul ţie!
Izvor de viaţă şi descânt,
de înălţare-n poezie.
