Sunt îndrăgostită de vară!
Am fost dintotdeauna! Am iubit soarele şi cerul senin, luna şi cerul înstelat, lumina zilelor lungi şi întunericul nopţilor scurte. Am sărutat cu patimă fiecare dimineaţă şi am sorbit cu nesaţ roua de pe flori, am îmbrăţişat fiecare amurg şi m-am plimbat de mână cu seara până am adormit în... visul nopţilor de vară.
Iubesc vara!
Vara asta, pe toate cele pe care le-am trăit până acum şi pe cele care vor urma!
Câte vor mai fi!
Dacă m-ar întreba cineva unde aş vrea să-mi petrec restul vieţii, aş răspunde fără ezitare: în vară, cu tot ceea ce înseamnă ea.
Cu soare, cu nori pufoşi şi alburii, cu un vântuleţ mângâietor care mă sărută ştrengăreşte pe gât, cu stropi de ploaie ce-mi răcoresc setea de iubire, cu rătăciri prin timp uitat în amintiri, cu iarba moale ce-mi alintă gleznele obosite de umblet prin viaţă, cu tine, cel neştiut şi aşteptat, cu mine, cea ascunsă de căutările mele chinuite, cea dăruită potecilor întortocheate din hăţişul existenţei mele.
Da, iubesc vara!
Pentru că mă lasă să trăiesc intens fiecare clipă, fiecare vis de dragoste!
Vara îmi dăruieşte toate culorile iubirii, toate aromele fericirii, toate tristeţile despărţirii!
Ea, vara, este începutul somnului şi sfârşitul zborului!
Şi acum, mă las pierdută în vară! Poate ne vom găsi într-o altă vară!
