marți, 26 iulie 2011

Abandonare sau respingere


Unul din cuvintele cu cea mai întunecată rezonanţă în limbajul uman, indiferent de limba în care este exprimat, este cel care denumeşte abandonul.

Mai multor persoane le este însă greu să facă diferenţa între respingere şi abandonare. A abandona pe cineva înseamnă a te îndepărta de el pentru altceva, sau pentru altcineva, în timp ce a respinge pe cineva, înseamnă a-l înlătura, a nu vrea să-l  ai lângă tine sau în viaţa ta. Cel care respinge foloseşte expresia "Nu vreau" în timp ce, cel care abandonează spune mai degrabă „Nu pot”.
Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi mai ales în dreptul său de a exista.

În ambele situaţii omul este rănit. Răni care nu se vindecă niciodată!

Dar într-o societate care ne-a învăţat că individul nu contează, ci doar masele, puţini îşi mai pun problema unei dezvoltări pe plan spiritual, a unei ascensiuni personale. Cei mai mulţi rămân cantonaţi în existenţa materială şi în încercarea de supravieţuire. 
Astfel încep oamenii să uite de ei.

2 comentarii:

  1. Uitam de noi, bine spus...
    Nu stiu de cate ori am spus, nu vreau sau nu pot, stiu insa un lucru ca niciunul dintre cele doua nu m-au multumit, cu toate ca se spune ca negatia e mai constructiva decat afirmatia...constructiva pentru cei care cu adevarat vor sa traiasca intr-o lume potrivnica lor...dar poate stia ce stia Eminescu cand spunea:
    "Lumea e ca dansa
    Si ca dansa suntem noi..."
    ...ne pliem pe mersul ei...ca vrem ca nu vrem!uneori abandonam,respingem...dar, traim!

    RăspundețiȘtergere
  2. Trăim tocmai pentru că abandonăm şi respingem!

    RăspundețiȘtergere

salut