marți, 26 iulie 2011

Urmele paşilor



Urmele paşilor 
reprezintă un univers mirific 
în care s-a ascuns o infinitate de taine.
Cine le-ar putea descifra?
De câte ori privesc spre ele 
doresc să regăsesc 
sau să simt ceva din fiinţa 
care le-a lăsat ca amintire viitorului.
Cineva 
s-a rătăcit în viaţa mea 
şi nu a mai găsit calea 
către dimineaţă 
sau către noapte.
Cineva 
s-a pierdut în fiecare zi, 
câte puţin, 
în rotirea nejustificată a orelor, 
a anilor.
Cineva 
m-a minţit 
că va rămâne în pasul de uitare 
şi că nu-mi va tulbura 
privirea întunericului!
Cineva   
a învălmăşit nişte urme de paşi 
de ieri, de azi, de mâine 
cu pale reci de vânt, 
cu vise spulberate, 
cu speranţe dezgolite,
amorţind dureros, 
cu frigul suspinului, 
doruri trecătoare, 
doruri amăgitoare.
Urmele paşilor, urmele vieţii, urmele morţii, urmele mele!
Părăsite, uitate,!
Şi, totuşi, mereu întorcându-se la mine! 
Doar la mine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut