Mă tem de dorul lacrimilor reci,
Mă tem de paşii nopţii pe poteci
Când soarele se culcă în uitare
Şi visul moare sub răcoare.
Mă tem de mine şi de tine câteodată,
Mă tem de viaţa tristă şi ciudată
Ce mă îmbie cu venin şi rouă
Şi-mi cântă zboruri doar când plouă.
Mă tem de viaţa fără de iubire,
Mă tem de oameni şi de fericire,
Mă tem de mersul către viitor,
Dar nu mă tem că sunt doar trecător!
