sâmbătă, 23 iulie 2011

Sunt vis...


Am deschis spre-o altă lume o uşă 
să trec prin vis amintirile din mine 
ce-mi vin în contratimp. 
Văd prin noaptea clară 
paşii moi ai gândurilor rătăcind 
spre misterul unui dor. 
Un ţipăt de vioară îmi sfarmă liniştea 
şi picuri grei de vis 
se strecoară în trecutul meu uitat. 
Vijelii cu ochi de foc 
mă înfăşoară
în aşteptarea spicelor de vară. 
Apoi 
o zbatere de vânt 
îmi mângâie fruntea arsă 
de zâmbet şi cuvânt. 
Îmi auzeam
privirile plângând
în unduiri feline 
după visul destrămat 
de hohotele răutăcioase 
ale mătrăgunei.
Timpule, 
învaţă-mă cântecul fermecat 
al universului! 
Doar aşa 
voi putea să mă întorc 
în visul meu senin, curat, 
de iubire eternă!

Pentru toţi cei care visează 
şi trăiesc prin vis 
pentru vis 
în vis, 
eu...

...sunt vis catifelat şi sidefiu,
sunt visul tău dintr-un târziu,
sunt un surâs, sunt doar tandreţe,
sunt visul tău cu frumuseţe.

Un comentariu:

  1. Timpul ne invata sa traim asa cum spui ,prin vis, in vis, cu vis...ce ne-am face fara ele...?eu una visez asa cum spun mereu cu ochii deschisi,iar cand visez cu ochii inchisi si e un vis frumos,daca ma trezesc brusc...inchid ochii sa-mi continui visul...

    RăspundețiȘtergere

salut