Când mi-e dor de dorul dor
Mă transform într-un izvor
Cu lumină şi cu stele,
Cu iubiri şi cu inele.
Când mi-e dor de viaţa mea
Tainic mă transform în stea
Şi în roua dimineţii,
În cărarea frumuseţii.
Când mi-e dor de gând curat
Aripi albe-am îmbrăcat
Ca să zbor în veşnicie,
În lacrimi şi poezie.
Când mi-e dor de tine-n noapte
Îţi trimit simţiri de şoapte,
Îţi trimit ecoul blând
Dar şi umbra mea, curând.
Când mi-e dor de mine-n vis
Paşii-n iarbă i-am închis
Să m-adun într-o cascadă,
Să m-agăţ într-o arcadă.
Când mi-e dor de ochii lui
Atârn orele în cui
Şi m-arunc în cioburi-timp
Ca zeiţă în Olimp.
Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 22 septembrie 2011
