Cine-i vinovat pentru faptele mele?
De ce ori de câte ori eşuăm undeva sau în legătură
cu ceva căutăm un vinovat?
Căutăm să spunem că cineva este vinovat pentru
necazurile noastre, şi nu noi.
Totdeauna altcineva poartă vina!
Indiferent de situaţie, indiferent de domeniu, noi suntem
victime.
Primim amendă pentru încălcarea regulilor de
circulaţie – poliţistul este de vină sau cel care ne-a stat în cale; suntem
tăiaţi de la primă – şeful e al dracului sau colegii au băgat strâmbe; ni se dă
o replică usturătoare – celălalt e afurisit, şi multe, multe alte situaţii.
Niciodată nu suntem de vină! Nu am greşit în trafic, nu am tras chiulul la
serviciu, nu l-am jignit sau iritat pe celălalt determinându-l să reacţioneze!
Aşadar suntem îngeri!
Chiar şi când scârţâie ceva într-o relaţie, nu noi
suntem de vină, ci partenerul.
Iar atunci când nu găsim vinovaţi, fie inventăm un
personaj sau mai simplu, în mod sigur Dumnezeu e de vină că ne-a făcut fără
noroc!
Şi părinţii poartă vina neîmplinirii tale pentru că
nu au investit îndeajuns în tine!
Aşadar, pentru orice neajuns, ceilalţi au ceva cu
tine!
De ce se întâmplă acest lucru?
Ne simţim bine în ipostaza de victimă?
Ne simţim bine să-i acuzăm permanent pe cei din jur?
Eu cred că e cazul ca fiecare să-şi rezolve problemele
personale şi să-şi asume responsabilităţi!
În loc să
bombănim, să facem jocuri de culise şi să fim ursuzi mai bine să încercăm să reparăm
ceva în propria noastră viaţă!
Succes!