marți, 29 mai 2012

Cine e vinovat?



Cine-i vinovat pentru faptele mele?

De ce ori de câte ori eşuăm undeva sau în legătură cu ceva căutăm un vinovat?
Căutăm să spunem că cineva este vinovat pentru necazurile noastre, şi nu noi.
Totdeauna altcineva poartă vina!
Indiferent de situaţie, indiferent de domeniu, noi suntem victime.
Primim amendă pentru încălcarea regulilor de circulaţie – poliţistul este de vină sau cel care ne-a stat în cale; suntem tăiaţi de la primă – şeful e al dracului sau colegii au băgat strâmbe; ni se dă o replică usturătoare – celălalt e afurisit, şi multe, multe alte situaţii. Niciodată nu suntem de vină! Nu am greşit în trafic, nu am tras chiulul la serviciu, nu l-am jignit sau iritat pe celălalt determinându-l să reacţioneze!
Aşadar suntem îngeri!
Chiar şi când scârţâie ceva într-o relaţie, nu noi suntem de vină, ci partenerul.
Iar atunci când nu găsim vinovaţi, fie inventăm un personaj sau mai simplu, în mod sigur Dumnezeu e de vină că ne-a făcut fără noroc!
Şi părinţii poartă vina neîmplinirii tale pentru că nu au investit îndeajuns în tine!
Aşadar, pentru orice neajuns, ceilalţi au ceva cu tine!

De ce se întâmplă acest lucru?
Ne simţim bine în ipostaza de victimă?
Ne simţim bine să-i acuzăm permanent pe cei din jur?

Eu cred că e cazul ca fiecare să-şi rezolve problemele personale şi să-şi asume responsabilităţi!

În loc să bombănim, să facem jocuri de culise şi să fim ursuzi mai bine să încercăm să reparăm ceva în propria noastră viaţă!

Succes!