miercuri, 10 decembrie 2014

Viaţa e prea scurtă...



Trecerea noastră prin viaţă e limitată. Să încercăm să trăim aceşti ani în frumuseţe şi înţelegere, să ne formăm ca fiinţe nobile cu suflete curate, pline de iubire.
Ştiu că nu e uşor, dar în acelaşi timp ştiu că putem!
În ultima perioadă am fost protagonista unor întâmplări contradictorii. M-am aflat în înaltul cerului unde m-am simţit liberă şi fericită, ca apoi să fiu aruncată în întunericul cel mai adânc. Am gustat bucuria şi amarul, am râs şi am plâns, am fost iubită şi urâtă deopotrivă!


Mi s-au văzut numai greşelile pentru care am fost sancţionată foarte sever.

Cu toate că mi-am deschis sufletul, nu s-a privit în el, deşi aici eram eu. Mi-am dat seama că nu s-a vrut să fiu privită cu ochii Spiritului, că nu aveau curajul să fie ei înşişi.
Aşa că i-am lăsat să plece, să se caute.
Eu am rămas singură.
Mi-a fost alături doar divinul, imensitatea universului care m-a luminat şi încălzit, ştergându-mi lacrimile şi redându-mă mie însămi.
Acum păşesc pe drum de stele, urmându-mi chemarea.
Sunt eu, linişte şi iubire!

********

“Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite.”

“Viaţa este prea scurtă
pentru a o petrece cu oameni care nu merită.
Dacă cineva te vrea în viaţa lui,
îţi va face loc în ea,
nu trebuie să te baţi tu pentru un loc acolo.
Niciodată, dar niciodată,
nu încerca să te bagi cu forţa în sufletul cuiva
care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Aminteşte-ţi mereu
că prieteni adevăraţi
nu-ţi sunt cei ce sunt lângă tine când eşti fericit,
ci cei care îţi sunt aproape când ţi-e cel mai greu.” 

Povaţă japoneză


https://www.youtube.com/watch?v=oplFVCmYiYE&list=UU91FgU8O6nU6r9vggGU6MPg&index=3