“Fericirea
nu
poate fi cumpărată
cu
bani
şi dragostea
nu poate fi dobândită
cu
forţa.”
Emile
Zola
Relaţia dintre bani şi fericire este una dintre cele
mai interesante, mai complicate şi mai sensibile din câte există pe lume, şi,
totodată, un subiect întors pe toate feţele de fiecare dintre noi.
Este
adevărat faptul că în zilele noastre banii joacă un rol foarte important. Mulţi
dintre oameni probabil consideră că se poate cumpăra şi vinde totul pe lume,
însă lucrurile nu stau întotdeauana aşa.
Nu mă voi lăsa atrasă de această temă, ci voi merge
către altceva, chiar dacă ceea ce mă preocupă pe mine aparent se încadrează în
acelaşi subiect.
M-ar interesa să aflu dacă putem cumpăra fericirea
şi în ce mod.
Dacă aş fi stat de vorbă cu mulţi dintre voi, mi-aţi fi răspuns că banii nu pot cumpăra dragostea. Şi nici fericirea.
Totuşi aş găsi şi persoane (poate foarte puţine?!)
care ar asocia o anumită sumă ca răspuns la întrebarea mea.
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt
scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt
gratuite – dragostea,
râsul, prietenia...
Completaţi
voi lista mai departe.
Voi reda mai jos un text semnat de Octavian
Paler.
“Visăm să fim iubiţi. Visăm să fim
doriţi. Visăm să fim apreciaţi. Visăm să fim plăcuţi. Ne raportăm mereu şi
mereu la alţii, la felul cum ne văd ei, cum am vrea noi să fim văzuţi de ei. Ne
comparăm cu alţii, de aici ideea de normalitate de exemplu. O idee cretină după
părerea mea.
Ar trebui să visăm că reuşim să ne
iubim noi înşine, să ne placem noi pe noi înşine. Şi să fim nici normali nici
anormali, ci doar exact aşa cum dorim noi să fim. Un om împăcat cu el însuşi
poate fi desăvârşit. Un om fără angoase, nemulţumiri, frici interioare, fără
frustrări, poate fi un om fericit şi poate arăta fericirea şi altora.
Fericirea e mereu lângă noi, la
îndemână, ea nu ne-a părăsit niciodată, stă doar şi aşteaptă liniştită să ne
eliberăm şi să ne deschidem ei. Să-i deschidem uşa de fapt, uşa sufletului
nostru.
Visăm să avem bani, să-i câştigăm la
loterie poate, să ne putem cumpăra case şi maşini, haine scumpe şi concedii de
vis, sperând că asta ne va aduce acasă fericirea.
Sperăm că vom fi mai iubiţi dacă
suntem mai avuţi, ne imaginăm că lumea ne va privi cu admiraţie şi interes
pentru că suntem ”cineva”, şi nu realizăm că fericirea nu are nevoie de
bani, nu are nevoie de aprecierea cuiva. Ea e atât de simplă şi nepretenţioasă
încât se sperie chiar de câtă pregătire facem noi oamenii ca să o primim… fast
şi bogăţie. Ea nu vrea nimic din toate astea.
Fericirea e ca apa cristalină a unui
izvor de munte. Nu are nevoie decât de o albie curată cu pietre albe, fine şi
mătăsoase prin care să curgă nestingherită. Să umple văzduhul cu susurul ei
vesel, să sclipească în soare, să preia în cercuri lacrimile ploii. Şi să
reflecte în ea chipurile blânde şi mulţumite de gustul ei minunat.”
“Fericirea
nu înseamnă să ai ceea ce doreşti,
ci
să doreşti ceea ce ai.”
Octavian Paler
“Greşeala
oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a
părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum,
foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”
Octavian Paler – Viaţa pe un peron
Asculta mai multe audio instrumentala
