marți, 17 februarie 2015

Fericirea poate fi cumpărată?



“Fericirea
nu poate fi cumpărată
cu bani
 şi dragostea
 nu poate fi dobândită
cu forţa.”
Emile Zola
  
Relaţia dintre bani şi fericire este una dintre cele mai interesante, mai complicate şi mai sensibile din câte există pe lume, şi, totodată, un subiect întors pe toate feţele de fiecare dintre noi.
Este adevărat faptul că în zilele noastre banii joacă un rol foarte important. Mulţi dintre oameni probabil consideră că se poate cumpăra şi vinde totul pe lume, însă lucrurile nu stau întotdeauana aşa.

Nu mă voi lăsa atrasă de această temă, ci voi merge către altceva, chiar dacă ceea ce mă preocupă pe mine aparent se încadrează în acelaşi subiect.
M-ar interesa să aflu dacă putem cumpăra fericirea şi în ce mod.

Dacă aş fi stat de vorbă cu mulţi dintre voi, mi-aţi fi răspuns că banii nu pot cumpăra dragostea. Şi nici fericirea.
Totuşi aş găsi şi persoane (poate foarte puţine?!) care ar asocia o anumită sumă ca răspuns la întrebarea mea.
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia...

Completaţi voi lista mai departe.

  
Voi reda mai jos un text semnat de Octavian Paler.


“Visăm să fim iubiţi. Visăm să fim doriţi. Visăm să fim apreciaţi. Visăm să fim plăcuţi. Ne raportăm mereu şi mereu la alţii, la felul cum ne văd ei, cum am vrea noi să fim văzuţi de ei. Ne comparăm cu alţii, de aici ideea de normalitate de exemplu. O idee cretină după părerea mea.
Ar trebui să visăm că reuşim să ne iubim noi înşine, să ne placem noi pe noi înşine. Şi să fim nici normali nici anormali, ci doar exact aşa cum dorim noi să fim. Un om împăcat cu el însuşi poate fi desăvârşit. Un om fără angoase, nemulţumiri, frici interioare, fără frustrări, poate fi un om fericit şi poate arăta fericirea şi altora.
Fericirea e mereu lângă noi, la îndemână, ea nu ne-a părăsit niciodată, stă doar şi aşteaptă liniştită să ne eliberăm şi să ne deschidem ei. Să-i deschidem uşa de fapt, uşa sufletului nostru.
Visăm să avem bani, să-i câştigăm la loterie poate, să ne putem cumpăra case şi maşini, haine scumpe şi concedii de vis, sperând că asta ne va aduce acasă fericirea.
Sperăm că vom fi mai iubiţi dacă suntem mai avuţi, ne imaginăm că lumea ne va privi cu admiraţie şi interes pentru că suntem  ”cineva”, şi nu realizăm că fericirea nu are nevoie de bani, nu are nevoie de aprecierea cuiva. Ea e atât de simplă şi nepretenţioasă încât se sperie chiar de câtă pregătire facem noi oamenii ca să o primim… fast şi bogăţie. Ea nu vrea nimic din toate astea.
Fericirea e ca apa cristalină a unui izvor de munte. Nu are nevoie decât de o albie curată cu pietre albe, fine şi mătăsoase prin care să curgă nestingherită. Să umple văzduhul cu susurul ei vesel, să sclipească în soare, să preia în cercuri lacrimile ploii. Şi să reflecte în ea chipurile blânde şi mulţumite de gustul ei minunat.”

“Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti,
ci să doreşti ceea ce ai.”
Octavian Paler

“Greşeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”
Octavian Paler – Viaţa pe un peron


Mi - e dor de tine, fericire de Mariana Rogoz Stratulat

Asculta mai multe audio instrumentala

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut