“Ghiocelul.
Soldatul
Philipide
al
lumii vegetale.
Ofilirea
lui înseamnă
triumful
primăverii.”
Valeriu Butulescu
V-aţi
întrebat vreodată de ce se spune că ghiocelul este vestitorul primăverii? V-ati
întrebat vreodată cum de reuşeşte să răzbească din pământul îngheţat şi rece,
să-şi facă loc printre cristalele de nea, să reziste temperaturii extrem de
scăzute în ciuda fragilităţii sale, să stea îmbrăcat în mantia albă a zăpezii până
când temperaturile încep să crească până acolo încât zăpada să se transforme în
picături care să-i hrănească rădăcinile fragile şi să-i dea vigoare şi parfum
de primăvară?
Încercaţi
să răspundeţi la toate aceste întrebări
după
ce citiţi textele de mai jos.
"Ghiocelul ce înflorește spre
sfârșitul iernii anunță apropiata sosire a primăverii. Priviți-l: el comandă
zăpezii și pământului cu multă voință, cu mult curaj: „Îndepărtați-vă, eu vreau
să ies!” Totuși, el este fragil, el are niște petale atât de moi, de delicate,
poate fi distrus dintr-un nimic... Pământul și zăpada îl ascultă însă, ele îl
lasă să treacă și el apare, el înflorește. Cum procedează ca să oblige pământul
să se întredeschidă? El posedă o forță irezistibilă în mica sa tijă ce începe
să încolțească și astfel învinge. Pentru că iubirea învinge întotdeauna!
Voi nu dispuneți oare de mai multe mijloace decât ghiocelul? Ba da. Numai că nu aveți suficientă credință și voință pentru a spune evenimentelor, dificultăților, îngrădirilor: „Plecați de aici, îndepărtați-vă, eliberați-mi drumul, eu vreau să ies, eu vreau să îl admir și să îl laud pe Creator!” Dacă veți persevera precum ghiocelul, veți reuși mereu să vă eliberați și să învingeți."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Ghiocelul
de
Otilia Cazimir
De sub un bulgare-nghetat
Cu caciulita alba de zapada,
Un ghiocel sfios si speriat
Isi scoate capusoru-n vant sa vada.
Ce minunata-i dimineata-n crang
Si ce caldut si bine e afara!...
De ce-ar intarzia-n pamant, natang,
Cand are strai nout de primavara?
E liniste in jur...Si-i cel dintai,
Si-i singurel: un firicel de viata...
Doar iepurasul fara capatai
Se-apropie tiptil si-i iese-n fata.
I-e foame - insa cum sa se indure?
- Esti prea subtire, fraged ghiocel...
Si s-a tot dus. In urma lui peste padure
Incepe-a ninge-ncet, incetinel.
Iar bietul ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind sa cearna.
Se-nalta-n piciorus, nu-i vine-a crede...
- Ia uite, frate, parca-i miez de iarna!
Si capusoru-i cade ostenit.
Invinetit de frig, se infioara:
- Nu-mi pare rau ca mor...M-am cam grabit,
Dar am adus o noua primavara!
Cu caciulita alba de zapada,
Un ghiocel sfios si speriat
Isi scoate capusoru-n vant sa vada.
Ce minunata-i dimineata-n crang
Si ce caldut si bine e afara!...
De ce-ar intarzia-n pamant, natang,
Cand are strai nout de primavara?
E liniste in jur...Si-i cel dintai,
Si-i singurel: un firicel de viata...
Doar iepurasul fara capatai
Se-apropie tiptil si-i iese-n fata.
I-e foame - insa cum sa se indure?
- Esti prea subtire, fraged ghiocel...
Si s-a tot dus. In urma lui peste padure
Incepe-a ninge-ncet, incetinel.
Iar bietul ghiocel abia se vede
Prin fulgii moi de puf ce prind sa cearna.
Se-nalta-n piciorus, nu-i vine-a crede...
- Ia uite, frate, parca-i miez de iarna!
Si capusoru-i cade ostenit.
Invinetit de frig, se infioara:
- Nu-mi pare rau ca mor...M-am cam grabit,
Dar am adus o noua primavara!
Cu denumirea
stiintifica de “Galanthus nivalis”, din familia “Amarylidaceae”, ghiocelul este
numit si “frumoasa fata a lunii februarie” sau “emblema/simbolul primaverii
timpurii”.
Originar din
Asia Mica si Europa de est, ghiocelul reprezinta, alaturi de garoafa, floarea
traditionala a lunii ianuarie. In greaca, numele “galanthus” semnifica “floare
alba ca laptele”, iar “nivalis” este un adjectiv latin insemnand “asemeni
zapezii”.
Intr-una din
legendele despre ghiocel, se spune ca atunci cand Dumnezeu i-a alungat din rai
pe Adam si Eva, pamantul era in anotimpul iernii, fiind intru totul acoperit de
zapada. Eva a inghetat si a inceput sa planga, amintindu-si cu regret de
gradinile paradisului.Pentru a o consola, Dumnezeu a transformat cativa fulgi
de zapada in flori de ghiocei. Potrivit acestui mit, ghioceii sunt cele dintai
flori aparute pe pamant.
Intr-o legenda
germana, atunci cand Dumnezeu a terminat de facut toate lucrurile si fiintele
de pe pamant, i-a spus zapezii sa mearga la flori si sa le ceara sa ii dea
putina culoare.Toate florile l-au
refuzat, cu exceptia ghiocelului, care a daruit zapezii culoarea lui alba.
Drept rasplata, ghiocelul a devenit cea dintai floare care rasare dupa trecerea
iernii.
Cu multe secole
in urma, ghioceii uscati in Turcia, erau transportati pe mare in Europa. Pe de
alta parte calugarii englezi aduceau din Roma bulbi de ghiocei pe care ii
plantau in jurul manastirilor din tara lor de bastina. Din aceasta cauza,
ghiocelul a devenit cunoscut in Anglia sub numele de “floarea bisericii”,
reprezentand o imagine traditionala in “Ziua sosirii Domnului’ (2 februarie).
In occident, mai
ales in Marea Britanie, ghiocelul este considerat drept o floare a mortii.
Intr-o legenda engleza, o tanara fata, Kerma, si-a gasit iubitul mort si a
asezat in rana lui o floare de ghiocel. Ca rezultat al acestui “tratament”,
tanarul nu a revenit la viata, dar trupul sau s-a transformat intru totul intr-un
palc de ghiocei. Chiar si in zilele noastre, aceasta floare are o proasta
reputatie in Anglia, considerandu-se ca aducerea primilor ghiocei rasariti
primavara in casa este un semn de ghinion.Totodata, pe aceste meleaguri,
daruirea ghioceilor unei persoane de sex opus poate fi interpretata ca un gest
grosolan sau de prost gust, intrucat poate simboliza dorinta de a o vedea
moarta pe respectiva persoana.
Pentru Sfantul
Francisc, ghiocelul reprezenta o emblema a sperantei, pata de verde din
interiorul petalelor acestuia semnificand mult asteptata intoarcere a
primaverii.
In legendele lui
I.I.Mirea, aflam urmatoarea legenda despre floarea de ghiocel…
Un inger calatorea intr-o buna zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si, de ici de colea, culegea cate o floare. Dupa ce culese din fiecare stea , el se pogora pe pamant si rupse si de aici o floare. Pe urma se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa vada ce floare luase cu el, se intrebau care sa fie sora lor pe care ingerul a cules-o si a dus-o cu el !
Un inger calatorea intr-o buna zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si, de ici de colea, culegea cate o floare. Dupa ce culese din fiecare stea , el se pogora pe pamant si rupse si de aici o floare. Pe urma se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa vada ce floare luase cu el, se intrebau care sa fie sora lor pe care ingerul a cules-o si a dus-o cu el !
-Este un
trandafir-ziceau trandafirii.
-Este un crin
alb ca si ingerul- ziceau crinii.
-Ba nu, drept sa
va spun surioarelor, ca nu poate fi decat o lalea- zicea, ingamfandu-se, o
lalea foarte frumoasa.
Chiar
micsuneaua, care-i asa de modesta, zicea si ea, cu glas dulce, ca ingerul luase
o micsunea.
Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
-Sarmana floare,
floare cu adevarat modesta! Fiindca te-am rupt, cere-mi o rasplata! Spune-mi ce
ceri !?
Ghiocelul tacu.
-Vrei tu mirosul
trandafirului?
-Nu!
-Dragalasenia lalelei?
-Dragalasenia lalelei?
-Nu!
-Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
-Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
-Nu!
-Ce doresti atunci?
-Ce doresti atunci?
-Fiindca ai
placerea sa-mi daruiesti ceva, fa sa ma nasc si sa infloresc indata ce se duce
zapada. Oamenii amortiti si inghetati de viscol si de ger, cand m-or vedea si
cand vor simti mireasma mea dulce, sa se simta incalziti si mangaiati ca se
apropie primavara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare care ne zambeste dupa o iarna posomarata.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare care ne zambeste dupa o iarna posomarata.
Eugen Jianu, ne
povesteste despre o legenda a ghiocelului dintr-o cu totul alta perspectiva…
Iarna in puterea
ei: peste tot numai omaturi. Si intr-o buna zi, sfielnic, alb si plapand,
ghiocelul isi suna clopotelul.
— Cine
indrazneste sa mi se impotriveasca? se burzului Baba Iarna, scuturandu-si
cojoacele de nea si turturii de gheata. Abia dupa ce se uita bine-bine,
jur-imprejur, a descoperit ghiocelul. Tu erai? Tu ti-ai gasit sa mi te
impotrivesti? Daca imi pun mintea cu tine, o sa te inghet la noapte.
— Nu va maniati, baba Iarna si mos Omat, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o raza jucausa , cerandu-mi sa ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s!
Si, peste noapte, Baba larna si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul.
— Unde esti ghiocelule?, au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici impotriva?
— Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cat pe ce sa ma smulga si vantul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamint. Of, daca si la noapte o fi tot atat de frig, voi muri inghetat!
— Nu va maniati, baba Iarna si mos Omat, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o raza jucausa , cerandu-mi sa ma arat lumii. M-am frecat la ochi si iacata-ma-s!
Si, peste noapte, Baba larna si mos Omat au chemat gerul intr-ajutor. A mai suflat si crivatul.
— Unde esti ghiocelule?, au chicotit cei doi. N-ai inghetat? Mai cutezi sa ni te ridici impotriva?
— Drept sa va spun, baba Iarna si mos Omat, mi-a fost tare-tare frig. Era cat pe ce sa ma smulga si vantul. Abia m-am putut piti dupa un bulgare de pamint. Of, daca si la noapte o fi tot atat de frig, voi muri inghetat!
Soarele auzind
cu cata bunatate vorbeste ghiocelul vrajmasilor sai, i-a trimis in ajutor
multime de raze calde, intarindu-l.
Asa ca, de
dimineata, alaturi, a putut vedea frati si surori rasarind printre petece de
nea.
— Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba larna, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prinselea!
— Baba Iarna, mos Omat, rasunau clopoteii lor in poiana, Baba larna, mos Omat, hai sa ne jucam de-a prinselea!
… Asa s-a
dovedit ghiocelul mai tare decat iarna, vadindu-si rostul sau pe lume: acela de
a fi cea dintai floare care sa bucure omul.
In limbajul florilor, ghiocelul este
un simbol al sperantei si consolarii ori alinarii.Totodata, floarea de ghiocel
reprezinta un simbol al unui prieten gata sa ti se alature in vremurile de
rastriste.