vineri, 20 ianuarie 2017

Mă furişez...



Caut o cărare, caut ceva... nu ştiu ce caut...
Mă privesc şi nu mă recunosc... nu ştiu cine sunt...
Mă strig şi nu mă aud. Pipăi întunericul şi frigul din mine.
Picioarele mi-au amorţit şi paşii au îngheţat în urmele orelor dispărute prea repede.
Lupii sunt tot mai aproape. Sunt  flâmânzi. Caută și ei... ceva.
Mă las sfâşiată de neputinţa unui ţipăt de cocor oprit din zborul vieţii.
Aripile mi s-au frânt şi... cad... cad...
Un fir de iarbă  încearcă să mă prindă, dar se frânge sub gerul cuvintelor goale.
Lacrimile norilor - fulgi sângerii -   se strecoară printre doruri și tăceri.
Închid ochii şi visez…

***

Mă furişez...

Mă furişez
în spirala leneşă a serii
trăgând după mine
ţărmul mării
săgetate de meduze şi scoici.

Scriu pe
fiecare stea
durerile celor doi poli
care gem
sub povara secundelor răzvrătite..

Speriată,
mă agăţ
de un cuvânt strivit de nervi
şi lacrimi
şi încerc
să îmi salvez
anotimpul întunecat al ochilor...

Unde sunt? Cine eşti?
Unde eşti? Cine sunt?

Suflet de cocor, ed. PIM, Iași, 2011



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut