Uneori , când ne așteptăm mai puțin, unele situații se
clarifică, se limpezesc, cu grație sau cu îmbrânceli, dar totul se rezolvă
surprinzător de ușor. Ne trezim parcă dintr-un vis și ceea ce ni se părea
frumos se transformă într-o realitate hidoasă, îmbibată cu minciuni, pentru
care am făcut o sumedenie de compromisuri. Dar, dintr-o dată, ceea ce ascundeam
sub preș, iese la iveală și nu vrem să mai trăim cu gunoiul în suflet. Așa că
luăm taurul de coarne, cum bine zice o vorbă din popor, și facem curățenie. Multe
vorbe goale, tensiuni, încordări sunt anihilate și aruncate definitiv. După
această trezire, deși supărați, obosiți, ne simțim eliberați de o greutate, pe
care o purtam, refuzând să-i recunoștem efectul nociv, în mod conștient. Acum
suntem mulțumiți că am făcut în sfârșit ce era necesar de făcut. Am pus punctul
pe ”i”, pe ceea ce doare și ne-am adus lumina, liniștea și iubirea în ceea ce
suntem.
***
De când sunt...
Vântul m-a culcat
la pământ;
mă ține prizonieră.
Prin mine circulă o imensă
iubire,
ce mă împinge
noapte de noapte,
pe lungi drumuri pietroase.
Nu știu dacă e vis
sau realitate.
De când sunt, frecventez
două lumi,
la fel de stabile, la fel de fixe.
Una, aici, în timpul acum,
o lume în care mobila
se află în același loc,
în care mă întâlnesc
cu aceiași oameni zi de zi,
din același oraș
în care am primit
această viață;
alta, acolo,
în care Tu și Eu
suntem Unul.
Cândva,
poate într-o altă viață,
Sânzienele mi-au deschis poarta
spre visare.
Străbat tăcerea,
veac după veac,
pentru a-mi purifica sufletul.
Aș vrea să mă eliberez
de mine, de tine,
de greutatea țărânii.
Doar când
ne vom îmbrățișa poveștile
voi scăpa, în fine,
de samsara,
de migrația mea
în cele două lumi,
și mă voi ridica
- zbor și liniște -
precum fumul țigării,
precum pasărea Phoenix.
Mansarda Timpului, ed. TipoMoldova, Iași, 2018
Napoli, 2017
