Timpul își pierde secundele.
Gândul meu se pierde în spirala nopții; pașii sărută
eternitatea.
Cuvintele au amețit... se odihnesc pe buzele tăcerii...
Lumina s-a oprit ca să respire aerul înalt al stării de A
FI...
În trecerea ta prin viaţă te-ai oprit o clipă în visul meu de dragoste şi zbor.
Fii tu mult aşteptatul călător ce-şi lasă gândul şi cuvântul pe fila vremelnicei mele existenţe!
Fii tu cel care vei aşterne semne de timp lângă trăirile mele rătăcite în sunetele serii şi ale dimineţii!
Fii tu răsăritul şi apusul dorului, amintirea şi uitarea tristeţii, începutul şi sfârşitul nemărginirii!
Iar eu îţi voi deschide calea spre cântecul plecării şi venirii, spre aproapele şi departele veşniciei din mine, din tine, din noi!